EUROPO, CUI NE LASI?


     Într-o declaraţie pentru presa americană susţinută la începutul lunii noiembrie, Ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici a precizat că intrarea României în Zona Euro, de la 1 ianuarie 2020 nu mai este de actualitate.

     "Amânarea are însă şi părţi bune" a precizat Teodorovici: "încercarea de a respecta criteriile de aderare la zona euro este un bun exerciţiu de disciplină financiară... Menţinerea leului ca monedă naţională şi după 1 ianuarie 2020 permite României să păstreze controlul asupra dobânzilor, a exporturilor şi a deficitului monetar intern".

     La rândul său, presa de peste ocean remarcă faptul că "menţinerea leului ca monedă naţională a sporit competitivitatea exporturilor româneşti şi a menţinut un cost scăzut al vieţii în România, fapt care atrage forţă de muncă din zonă şi stimulează investiţiile străine, în special pe cele din industrie şi capital uman". Jurnaliştii americani mai constată că "flexibilitatea conferită de propria monedă le-a lipsit statelor din zona euro, care au fost astfel obligate să se bazeze mai mult pe pârghii fiscale şi să iasă din criză prin creşteri de taxe şi reduceri de cheltuieli publice. În vreme ce statele aflate în zona non-euro, printre care şi România au putut exploata pârghiile monetare şi să treacă mai uşor peste criză"

      Autorităţile au lansat o nouă dată-ţintă de aderare la zona euro, respectiv începutul anului 2024.

    Potrivit analiştilor financiari, principalele dezavantaje ale amânării trecerii la moneda euro sunt: presiune constantă asupra leului şi vulnerabilitate a acestuia în fata atacurilor financiare, fapt ce va menţine constantă deprecierea leului faţă de moneda europeană; creditele în lei vor avea costuri mai ridicate decât cele în monedă europeană, în vreme ce creditele în valută vor fi supuse constant riscului eurobor; investiţiile străine vor fi în continuare centrate mai mult pe capital uman şi plasamente financiare şi comerţ, şi mai puţin pe investiţii pe termen lung în industrie sau agricultură.