Amintiri din Epoca de Orange


Blonda de la “Dezvoltare”, locu’ întâi la ilegaleee! C’aşa-i viaţa în Bucale!

    Pentru prima dată în istoria publicaţiei, relatăm o anchetă despre ciocoii de la stat având gânduri sincere de compătimire pentru cea mai mare parte a conducătorilor de instituţii din Epoca PDL-istă care nu au avut norocul să fie colegi de pat cu Băsescu. Şi care erau astfel nevoiţi să stea pe la uşa lui Boc şi cu lunie până li se aproba angajarea unui om sau vreo modificare de organigramă.
    Înainte de a viziona mai departe filmul grozăviilor, nu uitaţi, vă rugăm de extraveralul obligatoriu, să nu dăm Doamne-Fereşte în apoplexie, de la furie. Nu de alta, dar cam tot ce are legătură cu Udrea asta se lasă cu  puseuri dure de tensiune la inimă şi creier.


    Dacă sunteţi gata, haideţi să ne reîntoarcem în timp cu vreo 8 ani şi să vizionăm în premieră un nou episod din seria horor: “Vremea plotogăriilor”. Turnat şi de astă dată după o poveste adevărată şi cu personaje cât se poate de reale. Episodul de azi are ca subiect  “înrobirea Inspectoratulului de Stat în Construcţii” într-o vreme când această instituţie era cheia prin care se controla tot ce însemna lucrări publice de mântuială, pe sume uriaşe. Şi  cunoscută mai bine pe uliţele dâmboviţene sub numele de cod “Iau Spagă Coanee”! (Şi care, alături de ADR, era unul din pilonii strategici pe care s-au bazat mafiile politico-economice din acele vremuri, cu o influenţă incredibilă în a stabili cine avea acces la banii europeni...).
    Să vedem mai întâi cum s-a transformat ISC-ul - în mai puţin de doi ani - din instituţie autonomă de supraveghere a calităţii construcţiilor în armată de robi în slujba Coanei: întâi, prin mutarea lui de jure din subordinea Primului Ministru în cea a ministrului “Dezvoltării”, chiar de a doua zi de la instalarea madamei la conducerea ministerului, în 2010; apoi a început şi înrobirea de facto, cu atribuţii şi oameni cu tot, proces realizat prin vreo 3-4 modificări de Legi şi Regulamente de funcţionare - aprobate de Guvern în timp record! - permutări de funcţii şi oameni, alungarea celor  care s-au pus contra şi angajări ilegale. În timp ce majoritatea instituţiilor, chiar şi cele orange,  aşteptau şi câte un an până ce Secretariatul General al Guvernului le aproba modificări de legi şi regulamente de funcţionare, în cazul Oxigenatei, Ordonanţele de Urgenţă care i-au dat mână liberă să modeleze ISC-ul după chipul şi scopurile ei ieşeau pe bandă rulantă, în mai puţin de o săptămână fiecare! Şi uite-aşa, - ba profitând de “Legea disponibilizărilor din aparatul de stat”, prilej cu care a uşuit cam tot ce nu era pedelist şi şi-a înfipt oameni fideli - ba “reorganizând” instituţia de câte ori au vrut muşchii ei, cumulând puterea de decizie în mâna slugilor personale - madama a încălecat ISC-ul cu totul în timp record: mai puţin de 6 luni!  
    Victoria a fost cu atât mai  măreaţă - şi provoacă frisoane de groază când îţi dai seama ce diabolică era individa! - cu cât ăştia de la ISC nu erau fieştecine. Dimpotrivă, trăiseră vreo 15 ani ca “stat în stat” sau ca “mafie în mafie” dacă vreţi şi rezistaseră la o sută de alte tentative de subjugare puse la cale de mai toate guvernările. Aşa se face că ISC-ul devenise in 2010 printre puţinele instituţii de control unde şeful ăl mare - un udemerist, că aşa a fost împărţeala funcţiilor, atunci - nu avea nici cea mai mică putere de decizie, ci toată autoritatea era în mâna “numărului 2”, adică în a Secretarului general. Marian Bucur pe numele său, fost şofer de demnitar, fără nicio pregătire în domeniu şi mâna dreaptă a Famigliei Udrea - Cocoş încă de pe vremea când individa se afişa cu liberalii. Pentru Bucur ăsta, se spune că însuşi Băsescu ar fi bătut cu pumnul în masa lui Boculeţ ca să-l instaleze la ISC.  Idem a procedat cu toate compartimentele strategice: la Juridic a făcut măcel cu fostul director, până şi-a luat omul lumea în cap şi s-a oprit direct la tribunal, dându-i în judecată pentru concediere ilegală (doi ani mai târziu, omul şi-a recâştigat funcţia prin Hotărâre Judecătorească, dar pe cine mai interesa?); a pus în loc un  şmecheraş de la RAPPS, cercetat de DNA, dar prieten de o viaţă cu Cocoş; şi i-a dat pe mână cu ocazia asta şi Resursele  umane - alea care fac angajările - să fie treaba treabă. Şi tooot aşa, de la şefi până la ultima slugă.
     Nici structurile locale nu au fost uitate: când ISC-ul a încăput pe mâna Leanei era organizat în 8 sucursale regionale şi niciunul din şefii acestora nu pupa direct mâna udristă; aşa că, la începutul anului 2011, l-a reorganizat în 42 de inspectorate judeţene, desfiinţând funcţiile celor 8 directori de regionale şi dăruind celor fideli 42 de funcţii de directori. Preluând prin aceste metode controlul complet al funcţiilor de decizie în tot ISC-ul.


    Odată structura “de conducere” acaparată, a venit rândul celor de pe “execuţie”, adică a majorităţii inspectorilor, juriştilor, etc, “soldaţii de pe teren” cum s-ar zice. Ultima redută de rezistenţă a “anti-udriştilor” a căzut pe altarul mafiei chiar la sfârşitul anului 2011. Când a pus iar de “reorganizare”, în baza unei OUG (93/11/11/2011) aprobată virgulă cu virgulă, offfscore cum a vrut Leana, cu abuzuri fără număr. Revenind, de la 1 decembrie la structura pe 8 direcţii regionale, cu 8 şefi, de astă dată TOŢI orange! Şi transformând toţi foştii directori de “judeţene”  în inspectori de specialitate şi şefi de servicii locale; fapt care nu i-a deranjat deloc pe băieţi, ţinând cont că mai toţi erau şi acţionari direcţi sau indirecţi la firme care - aţi ghicit ! - aveau în lucru zeci de lucrări publice la nivel local, pe sume ameţitoare din fonduri europene sau publice. Cu această armată proprie de inspectori/şefi de servicii, individa avea de acum garanţia că în controalele “strategice” de pe teren se vor duce doar oamenii ei!
    Credeţi că i-a ajuns? Neah! Profitând de “reorganizare” a dat afară tooot ce încă nu-i pupa laba, de la inspector la portar şi femeie de serviciu! Printr-o şmechereală odioasă strecurată strategic în Ordonanţa cu pricina, ISC-ul a fost “reorganizat” - printr-un un fel de “desfiinţat” şi “reînfiinţat” la loc! Fapt care i-a permis Înjuratei să dea preaviz de concediere la TOŢI angajaţii pe funcţii de execuţie din “ISC-ul desfiinţat”: 875 de oameni! Şi simultan să pună de un  concurs pentru ocuparea a 750 de posturi în “ISC-ul nou înfiinţat”. Concursul a fost “anunţat public” cam aşa: pe circuit interior, cu ordinul “să nu afle alţii că vă spaaarg!” Şi pe cea mai obscură pagină de pe site-ul instituţiei - cu erori grave de informare, inclusiv legat de ce să cuprindă dosarul - ca nu, Doamne-Fereşte să afle vreun ins din ţara asta de concursul cu pricina şi să se înscrie cine nu trebuie! S-a ţinut pe 5 decembrie 2011, la mai puţin de două săptămâni de la anunţarea “reorganizării”, într-o obscuritate tipic sistemelor mafiote.