Dreptul la petitionare


    Conţinutul acestui drept fundamental, potrivit articolului 51 din Constituţie consfinţeşte următoarele acţiuni:

    1. Dreptul oricărei persoane fizice sau juridice de a adresa petiţii în numele lor sau al colectivităţilor pe care le reprezintă.

    2. Obligaţia autorităţilor publice de a răspunde în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.

    Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.

    Aşadar, Constituţia României reglementează dreptul de petiţionare ca un drept garanţie a celorlalte drepturi fundamentale consacrate de Constituţie

    Dezvoltarea dispoziţiilor constituţionale ale dreptului de petiţionare a fost reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor aprobată prin Legea nr. 233/2002, act normativ care constituie cadrul juridic general în limitele căruia se exercită dreptul fundamental de petiţionare.

    Soluţionarea petiţiilor

    Potrivit art. 2 din actul normativ mai sus menţionat prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poştă electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome, denumite în continuare autorităţi şi instituţii publice.

    Aşadar, petiţia este orice cerere reclamaţie, sesizare sau propunere în scris sau prin poştă electronică, unui minister, unei agenţii sau autorităţi guvernamentale, denumite de lege autorităţi şi instituţii publice centrale, unui serviciu public descentralizat al acestora, primarilor, consliilor locale, consiliilor judeţene şi instituţiilor publice din subordinea acestora, denumite de lege autorităţi şi instituţi publice locale companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome, ( APANOVA S.C: Electrica Muntenia-Sud Regia Autonomă de Transport în Comun, GDF Suez, etc)

    Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a soluţiona petiţiile în 30 de zile de la data înregistrării acesteia, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabiliă. În situaţia în care aspectele sesizate prin petiţie necesită o cercetare mai amănunţită, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice poate prelungi termenul  de 30 de zile cu cel mult 15 zile.

    Prin urmare, pentru ca răspunsul la petiţie să fie transmis peste termenul de 30 de zile trebuie ca aspectele sesizate prin petiţie să necesite o cercetare mai amănunţită, numai în aceste condiţii conducătorul autorităţii sau instituţiei publice poate prelungi termenul de 30 de zile în care autoritatea sau instituţia publică are obligaţia de a răspunde la petiţie.

    Potrivit dispoziţiilor a Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice sunt direct răspunzători de buna organizare şi desfăşurare a activităţii de primire, evidenţiere şi rezolvare a petiţiilor ce le sunt adresate, precum şi de legalitatea soluţiilor şi comunicarea acestora în termenul legal, iar pentru soluţionarea legală a petiţiilor ce le sunt adresate aceştia vor dispune măsuri de cercetare şi analiză detaliată a tuturor aspectelor.

    Legea obligă autorităţile şi instituţiile publice să organizeze un compartiment distinct pentru relaţii cu publicul, care să primească, să înregistreze, să se îngrijească de rezolvarea petiţiilor şi să expedieze răspunsurile către petiţionari.

    Compartimentul de relaţii cu publicul sau structura care în componenţa sa compartimentul de relaţii cu publicul înaintează petiţiile înregistrate către compartimentele de specialitate, în funcţie de obiectul acestora, cu precizarea termenului de trimitere a răspunsului şi are obligaţia de a urmăr soluţionarea şi redactarea în termen a răspunsului

    De asemenea .expedierea răspunsului către petiţionar se face numai de către compartimentul pentru relaţii cu publicul, care se îngrijeşte şi de clasarea şi arhivarea petiţiilor.

    Legea mai prevede că petiţiile greşit îndreptate se transmit în termen de 5 zile de la înregistrare de către compartimentul de relaţii cu publicul sau structura în care acesta este constituit autorităţilor sau instituţiilor publice care au ca atribuţii rezolvarea problemelor sesizate, urmând ca petiţionarul să fie înştiinţat despre aceasta

    Repartizarea petiţiilor în vederea soluţionării lor de către personalul de specialitate se face de către şeful compartimentului căruia i s-a trimis petiţia de către compartimentul de relaţii cu publicul.

    Funcţionarii publici şi persoanele încadrate cu contract individual de muncă sunt obligate să rezolve numai petiţiile care le sunt repartizate de către conducătorii compartimentului din care fac parte, fiindu-le interzis să le primească direct de la petenţi, să intervină sau să depună stăruinţă pentru soluţionarea acestora în afara cadrului legal.

    Răspunsul la petiţie se semnează de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice ori de persoana împuternicită de acesta, precum şi de şeful compartimentului care a soluţionat petiţia, în răspuns indicându-se , în mod obligatoriu, temeiul legal al soluţiei adoptate.

    Clasarea şi conexarea petiţiilor

    O petiţie se clasează dacă este anonimă sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare a petiţionarului.

    Petiţia anonimă este aceea care nu este semnată de către petent sau repreyentantul petentului, după cum acesta este o persoană fizică sau o persoană juridică.

    Petiţia care nu cuprinde datele de identificare ale petiţionarului este aceea care nu cuprinde numele şi prenumele/denumirea , adresa unde petentul doreşte să primească răspunsul.

    Petiţiile transmise prin poştă electronică trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi cele formulate în scris respectiv să cuprindă numele şi prenumele/denumireea adresa unde petentul doreşte să primească răspunsul şi semnătura petentului.

    Pentru petiţiile transmise în formă scrisă semnătura petentului sau a reprezentantului petentului trebuie să fie olografă sau electronică, în cazul petiţiilor transmise prin poşta electronică.

    În cazul în care petentul persoană fizică sau juridică nu are o semnătură electronică el poate trimite prin poşta electronică o petiţie semnată olograf pe care o ataşează unui e-mail transmis autorităţii sau instituţiei publice căreia îi adresează petiţia.

    Clasarea petiţiei se realiyeayă şi în cayul în care după trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie de la acelaşi petiţionar ori de la o autoritate sau instituţie publică greşit sesizată, cu acelaşi conţinut, aceasta se clasează, la numărul iniţial făcându-se menţiune despre faptul că s-a răspuns.

    Conexarea petiţiilor se realizează în cazul în care un petiţionar adresează aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice mai multe petiţii, sesizând aceeaşi problemă, în acest caz autoritatea şi instituţia publică urmeayă a dispune conexarea şi petentul va primi un singur răspuns care trebuie să facă referire la toate petiţiile primite.

    Soluţionarea petiţiilor în care sunt sesizate aspecte din activitatea unei persoane

    Dispoziţiile legale prevăd că în cazul în care prin petiţie sunt sesizate anumite aspecte din activitatea unei persoane, aceasta nu poate fi soluţionată de persoana în cauză sau de către un subordonat al acesteia.

    Răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici/funcţionarilor

    Potrivit dispoziţiilor art. 15 din actul normativ mai sus menţionat constituie abateri disciplinare următoarele fapte:

a) nerespectarea termenelor de soluţionare a petiţiilor,

b) intervenţiile sau stăruinţele pentru rezolvarea unor petiţii în afara cadrului legal;

c) primirea direct de către petiţionar a unei petiţii, în vederea rezolvării, fătă a fi repartizată de şeful compartimentului.

    Deşi actul normativ nu reglementează ca abatere disciplinară distinctă nerespectarea de către conducătorii autorităţii sau instituţiei publice a obligaţiilor ce le revin potrivit dispoziţiilor legale de a organiza activitatea de primire, evidenţiere şi rezolvare a petiţiilor ce le sunt adresate, precum şi de legalitatea soluţiilor şi comunicarea acestora în termenul legal precum şi a obligaţiei dee a dispune măsuri de cercetare şi analiză detaliată a tuturor aspectelor sesizate, este evident că şi conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice răspund disciplinar, administrativ  pentru nerespectarea acestor obligaţii, potrivit legiii răspunderii ministeriale, a legii privind statutul aleşilor locali, Statutului funcţionarilor publici şi a legislaţiei generale a muncii.

Cristian DIMA, Consilier juridic