TOTUL DESPRE MEDIERE


    Instituția juridică a medierii, ca alternativă de soluționare a litigiilor, a fost consacrată legal prin Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, care constituie cadrul juridic general al medierii conflictelor născute între părți. Cu toate acestea, anterior adoptării acestui act normativ legislația română consacră medierea conflictelor de interese, potrivit dispozițiilor art. 26-31 din Legea nr. 168/ 1998 privind soluționarea conflictelor de muncă, dispoziții legale rămase în vigoare și după adoptarea Legii dialogului social nr.62/2011, care completează dispozițiile legale privind medierea și arbitrajul conflictelor de interese.
    De asemenea, potrivit art. 178 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 trimite la soluționarea prin mediere a conflictelor de drepturi, potrivit art. 73 alin. (2) din Legea nr. 192/2006.

    1.Ce este medierea?
    MEDIEREA  reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.
    Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, efi-ciente şi durabile.
    Orice persoană fără nici un fel de discriminare, poate apela la mediere ca o alternativă la soluționarea litigiilor dintre părți în fața instanțelor judecătorești.
    Așadar, medierea, este o negociere între părți cu privire la soluționarea unui conflict asistată de o persoană numită mediator.
    Medierea se bazează pe cooperarea părţilor şi utilizarea, de către mediator, a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere. Metodele şi tehnicile utilizate de către mediator trebuie să servească exclusiv intereselor legitime şi obiectivelor urmărite de părţile aflate în conflict.
    Medierea reprezintă o activitate de interes public. Mediatorul, în exercitarea atribuţiilor sale, nu are putere de decizie în privinţa conţinutului înţelegerii la care vor ajunge părţile și nu poate impune părţilor o soluţie cu privire la conflictul supus medierii, însă le poate îndruma să verifice lega-litatea acesteia.

    2.Cum se desfăşoară medierea?
    Medierea se realizează numai de către un mediator care a fost autorizat de Consiliul de Mediere. Medierea are loc, de regulă, la sediul mediatorului. Dacă este cazul, medierea se poate desfăşura şi în alte locuri convenite de mediator şi de părţile aflate în conflict.
    Părţile aflate în conflict au dreptul să fie asistate de avocat sau de alte persoane, în condiţiile stabilite de comun acord.
     În cursul medierii părţile pot fi repre-zentate de alte persoane, care pot face acte de dispoziţie, în condiţiile legii.
    În cazul în care conflictul supus medierii prezintă aspecte dificile sau controversate de natură juridică ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul părţilor, poate să solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv.
    Atunci când solicită punctul de vedere al unui specialist din afara biroului său, mediatorul va evidenţia doar problemele controversate, fără a dezvălui identitatea părţilor.
    Susţinerile făcute pe parcursul medierii de către părţile aflate în conflict, de avocaţi sau consilieri juridici, de specialitul căruia s-a adresat mediatorul și de către  mediator au caracter confidenţial faţă de terţi şi nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atenţia părților şi reprezentanţilor acestora, precum și altor persoane care participă la mediere în condiţiile art. 52 din legea nr. 192/2006 asupra obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii şi le va putea solicita semna-rea unui acord de confidenţialitate.

    3.Ce litigii sunt supuse medierii?
    Regula este că orice litigiu între părți poate fi supus medierii. De la această regulă există și excepții prevăzute ca atare de legiuitor asupra cărora vom insista în numărul viitor.
    Părțile într-un litigiu trebuie să aibe în vedere că înainte de a se adresa instanței judecătorești au obligația de a participa la ședința de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea solu-ţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii prevăzute de lege.
    Nerespectarea acestei obligații de către reclamant( partea care are calitate procesuală activă) este sancționată de instanță prin respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă, dacă anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile prevăzute de art. 601 alin. (1) lit. a-f din Legea nr. 192/2006, partea interesată nu a făcut dovada că a participat la ședința de informare privind avantajele medierii.
    Potrivit art. 601 alin. (1) lit. a-f din Legea nr. 192/2006 materiile în care părțile interesate în soluționarea unui litigiu au obligația de a face dovada că au participat la ședința privind avantajele medierii sunt următoarele:
    a) în domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;
    b) în materia dreptului familiei, în situaţiile privind desfacerea căsătoriei, continuarea  căsătoriei, partajul de bunuri comune exerciţiul drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor, orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii;
    c) în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;
    d) în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;
    e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;
    f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura referitoare la soluționarea cererilor cu valoare redusă, la procedura de evacuare a imobilelor ocupate fără drept sau la cea referitoare la încetarea abuzului de folosință, a efectuării reparațiilor, respectiv a restrângerii folosinței sau evacuării unui imobil prevăzute la art. 1013-1.033 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
    g) în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea  plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima îşi exprimă consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu făptuitorul. Dacă victima refuză să participe împreună cu făptuitorul, şedinţa de informare se desfăşoară separat.
    Informarea privind avantajele medierii este gratuită, în cazul în care părțile se prezintă împreună la mediator, iar dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediator.
    În cazul în care se prezintă numai una dintre părţi, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte părţi invitaţia scrisă, în vederea informării şi acceptării medierii, stabilind un ter-men de cel mult 15 zile. Invitaţia se transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii textului. Partea solicitantă va furniza mediatorului datele necesare contactării celeilalte părţi. Demersurile făcute de mediator la solicitarea părții interesate în realizarea procedurii de informare se realizează în baza unui contract prin care partea interesată se obligă să plătească mediatorului cheltuielile aferente procedurii de invitare a celeilalte părți.
    Procedura de informare, incluzând şi formalităţile pentru convocarea părţilor, nu poate depăşi 15 zile calendaristice. Prevederile privind curgerea termenului de prescripție sau  după caz ,suspendarea cursului prescripției prevăzute de art.  2.532 pct. 7 din Legea nr. 287/ 2009 sunt aplicabile în mod corespunzător.

    Acceptarea participării sau participarea la şedinţa de informare nu constituie o recunoaştere a dreptului ce ar face obiectul litigiului şi nu întrerupe cursul prescripţiei.
    Dacă una dintre părţi nu răspunde invitaţiei de participare la şedinţa de informare privind avantajele medierii, ori nu se prezintă la data fixată pentru şedinţa de mediere, se întocmeşte un proces-verbal, care se comunică părții care a solicitat procedura de mediere şi cu care aceasta se poate adresa justiţiei, cererea sa fiind admisibilă din punct de vedere al medierii.
    Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris.

Dima Cristian

Consilier juridic